Irepetabila clipa


Ieri am fost in parc pe inserate. Am citit putin Marquez si m-au prins niste ginduri. Intorcindu-ma de pe o parte pe alta am vazut ceva. Cam asa mi se intimpla, ma loveste ceva. Citeodata se uita lumea la mine ciudat, incearca sa vada ce vad eu, se uita in directia in care privesc, sint nelamuriti; privesc si nu inteleg. Daca ma intreaba la ce ma uit le spun ca vad lucruri pe care ei nu pot sa le vada. Ma cred putin dus pina scot camera foto.

Erau vorba de niste umbre; ele imi plac cel mai mult. Era la apus, lumina venea printre copaci, o lumina galbuie care se aseza pe iarba verde, acoperita pe ici colo cu frunze cafenii, tomnatice…

Primele fotografii nu au iesit bine, mai mult studiam ceea ce vedeam incercind sa ghicesc cele mai bune unghiuri si setari. Incet, incet camera si unghiurile mi se arata. Daca ma asez jos umbrele se vad pe toata lungimea fotografiei dar nu pot sa prind bine copacii sau soarele in fundal. Foarte sus nu ma pot aseza, nu pot zbura, desi uneori mi-ar place; as prinde niste unghiuri grozave. Mai schimb si obiectvul si apertura: de la 8 la 1.8. Asta imi permite sa focalizez pe anumite detalii, o frunza, o banca, chiar daca nu toate ies cum as vrea: banca ma dezamageste.

Soarele apune si duce cu el si umbrele mele. Fotografiile astea nu mai pot fi facute decit o data: va mai dura un an pina cind umbrele vor cadea aici in acelasi fel si intr-un an nu va mai fi nimic la fel. Copacii vor fi mai mari, vor fi alte frunze, poate va ploua. Ploua si azi. Daca ar fi fost soare as fi facut alte fotografii (desi nu imi place sa ma repet) mai proaste sau mai bune. Fiecare clipa e unica si deci o fotografie e unica si cred, irepetabila. Normal, nu ma refer la fotografia de studio.

In final, plec. Am camera in mina si ma uit la instantanee, mergind pe alei. Obiectivul imi este indreptat spre picioarele-mi ce ma poarta pe asfalt. Imi vine o idee (deja am depasit numarul maxim de idei pe ziua de ieri; azi nu mai am nici una). Daca as face o fotografie picioarelor mele ce se misca, cu un timp de expunere mai mare si in alb-negru? Aleea e gri si banuiam ca o sa iasa bine asa. Iat-o mai jos.

P.S. La multi ani surorii mele ce azi implineste 18 ani

Advertenties

~ door faurar op 1 september 2009.

2 Reacties to “Irepetabila clipa”

  1. ce toamna frumoasa e in olanda…aici inca e aproape vara.

  2. Acuma a inceput numai. O sa fac toamna asta niste fotografii faine in urmatoarele 2 luni..

Geef een reactie

Vul je gegevens in of klik op een icoon om in te loggen.

WordPress.com logo

Je reageert onder je WordPress.com account. Log uit / Bijwerken )

Twitter-afbeelding

Je reageert onder je Twitter account. Log uit / Bijwerken )

Facebook foto

Je reageert onder je Facebook account. Log uit / Bijwerken )

Google+ photo

Je reageert onder je Google+ account. Log uit / Bijwerken )

Verbinden met %s

 
%d bloggers liken dit: